Memoria rochiilor l

 Memoria rochiei cu buline

Se terminase anul școlar. În satul de pe malul Someșului era agitație stârnită de părinții copiilor care terminaseră opt clase și urma să dea examen de admitere la diferite licee. Ca de obicei în sat se menținea părerea ca învățătura oferă copiilor o șansă de a caută o viață mai bună la oraș.

Lara terminase și ea alături de prietena și vecina ei Viki opt clase în satul de pe Someș.  Amândouă proveneau din familii modeste, iubeau cartea fără chiar să li se spună , învățau ca așa trebuia. Terminasera printre primele și urma sa dea examen la liceul din cel mai apropiat oraș, un important nod de cale ferată, în realitate un târg modest care se concentrează în jurul caii ferate.

S-au înscris la examen, a venit cu ele mama Larei, le-a lăsat acolo în sala de sport a liceului unde au fost cazate din lipsa de locuri la internat. Au dormit acolo iar dimineața au dat proba scrisă la limba română, a urmat a doua zi cea de matematică. Rezultatul s-a afișat relativ repede și cele două fete au fost admise la liceu, singurul existent în orășel. Din acel moment au fost liceene dar nu-și aduce aminte ca mama să se bucure, dar nici ea nu știa că trebuie să se bucure, nu știa că acel fapt era o realizare personală, pentru că toți era un fapt normal, firesc, într-adevăr, firescul  lucrurilor ce trebuiau să se întâmple odată cu trecerea timpului. 

Vara era în plină desfășurare.pădurea de la marginea satului,dincolo de pășunea vacilor și bivolilor avea copacii verzi,umbroși că un templu în care intrau cu speranță dar și teamă provocată de misterul pe care-l împrăștia mereu.Mama era plecată deja la lucru. la cap dar le trasase de cu seara sarcina să aducă surcele uscate din pădure că nu prea aveau cu ce aprinde focul că să facă mâncare.Înainte de prânz s-au hotărât să plece în pădurea de lângă casă,adică la Vlăduț.

Drumul se întinde până la Valea Răvoaii, un pârâias mic, vară cu un firicel de apă curată și limpede.Sapam în albie să o adâncim apoi adunam nisipul la un capăt ca o bariera și apa se aduna în adâncitura făcută realizând un minibaraj.Era de ajuns ca să ne aruncam acolo pentru scăldat.

Se apropia duminică și s-a vestit in sat că sâmbata seara va fi bal.

Lara abia aștepta mă ales că avea o rochie noua.

Din nou toamna

 Se clatină amintiri în sufletul gol

Răspunde vântul prin frunze

Si ruginiii fluturi încet cad pe sol

Cu tremur de rugă pe buze.

Pe alei se-mprasie vise de vara

Cu arome de intalniri

Dar totul dispare spre seara

Când in minte revin amintiri.

Doar soarele se imbraca in aur

Pe deal și printre livezi

Când aici - colo câte un grau

Îți spune ce tu vrei să crezi. 

Cand totul are un sfârsit

I-am scris ieri ca sa il intreb daca Ariel este acasa si daca stiu ca el se pregateste sa plece in Anglia. Intentia mea a fost buna, a pornit dintr-o ingrijorare, in urma faptului ca m- am intalnit cu Bela care mi-a confirmat o veche banuiala, mi- a spus de asemenea ca ea nu crede ca el pleaca deoarece stie ca Mihai este in tara.Am fost atat de dezamagita: "Iar m-am lasat pacalita de acest manipulator" mi- am zis, ceea ce nu m- a impiedicat sa incerc sa-l previn pe fratele.
Ca de obicei si acum a fost interpretata atentionarea mea ca o jignire, ca un repros la adresa lor: ce pacat, asa au procedat mereu iar rezultatul a fost dezastruos: alunecarea spre disatrugere, ratarea viitorului acestui tanar.De ce au procedat asa: invidia, lipsa de iubire, acceptarea de fatada afisata doar din interes.

Mi-e mila de el, am vrut mereu sa il feresc de ce e mai rau, i-am intins o mana de ajutor la orice situatie grea prin care a trecut.Niciodata nu mi-am inchipuit ca el primeste ajutorul meu doar din nevoie si in sinea lui se simte jignit, umilit ca eu am cu ce sa il ajut.Intotdeauna a considerat ca el este mai frumos decat mine, mai destept doar ca nu a fost sustinut ca sa studieze, sa fie si el "domn". Nu este capabil sa isi asume o vina, a incercat mereu sa gaseasca un vinovat inafara pentru toate nereusitele lui.Dar am avut aceiasi parinti, ne-au indrumat la fel, pe vremea lui Ceausescu sa studiezi undeva in apropiere nu era costisitor, totul era sa vrei, sa iti placa dar lui nu ii placea, vroia sa fie cat mai repede independent, sa aiba banii lui, sa faca ce vrea cu ei.La fel este si Ari, cine poate zice ca nu e adevarat "

Cand Ariel a terminat clasa a opta cu rezultate foarte bune, nu s-a pus problema sa nu se inscrie la liceu in orasul unde locuiam eu singura.Nici macar nu m-au intrebat daca pot sa il tin, considera ca este de datoria mea de matusa sa il tin la mine acasa ca doar nu va sta in gazda cand eu locuiesc singura. Se pare ca ei credeau ca imi fac un favor ca isi lasa odrasla sa stea cu mine fara sa contribuie cu nimic macar la taxe, doar asa nu sunt singura si aveam ocupatie toata ziua, sa- l spal, sa- l hranesc, sa- i port de grija la scoala si celelalte.

O seara cu Incertitudinea

Mi-a tresarit inima de emotie cand am primit un sms de la el.De ce? Mi-a facut rau constient sau inconstient, nici eu nu stiu dar a ajuns dupa plecarea de la mine tare rau.Raul si-a facut-o cu mana lui si cu inconstienta si neglijenta parintilor.Dar sangele apa nu se face, asa ca l-am primit in casa..Parea foarte obosit, cu ochii rosii, slab, imbracat ingrijit, cu o atitudine de resemnare amestecata totusi cu hotararea de a face bani.
A trecut un an.In urma cu un an viata mea curgea monoton, cu rutina de fiecare zi.Mergeam prin oras, la piata, la cumparaturi de cele mai multe ori cu Ana.Era vara, el era in vacanta dar nu prea mergea pe acasa, prefera sa stea in oras motivand ca lucreaza ceea ce nu era adevarat.Tatal lui era tare bolnav trebuia sa faca o noua operatie si s-a hotarat sa o faca in oras.Maria, iubita lui Ariel era disponibila sa il ajute oricand, mai tarziu am aflat ca ii dadea si bani.
Cand am venit de la piata usa era deschisa, semn ca plecase undeva pe-aproape.
Intru in casa si incepand sa fac ordine si curatenie.Incep din camera un de stata el.Observ pe birou unde se afla si calculatorul o foaie a4 si stampila fiul meu cane avea o firma persoana fizica 

autorizata.

"Ce cauta stampila asta aici?" ma întrebare știind ca ea era în sufragerie în geanta în care erau toate actele companiei. Acolo, într-o carte, îmi păstrăm economiile adunate de peste cinci ani, doream să îmi schimb microcentrala deoarece era veche de peste douăzeci de ani. Într-o secundă gândire îmi zboară la bani, ma duc sa verific. Nimic! Caut încă o data și încă o data.Acelasi rezultat: nimic. Nu-mi vine sa cred! Nu demult, de două săptămâni schimbă câțiva lei în euro și ii depuse acolo. Atunci erau toți banii acolo. Știu, pentru mulți o mie trei sute de euro era o suma fără importanta dar pentru o femeie singura care ii adunase timp de cinci ani era mult. 

e

Ziua mea de ieri

Sunt o frunza purtata de vant spre zari necunoscute.Ziua mea de ieri se zbate mereu in minte, ziua de azi sta pe loc.Cine stie ...

Ziua mea de ieri
a strans in cupe soare
Si straluciri de frunze verzi
Din boabele de roua .
Vin dimineti senine
Cu pasi de flori ascunse
In umbra zilelor trecute,
Si-n zambetele viselor
 pierdute.
Se zbat in mine ganduri
Ca niste pasari moarte
Cu aripile frante
Ce stau cuminti in randuri.
Tristetea se aseaza
Peste rugina vremii
Doar ploaia spala vina
De la privi la soare
Cu grija si speranta
Iubiri in viata trecatoare.